Dragii mei!

De astăzi, 21 noiembrie 2013, ne vom întâlni la următoarea adresă: jurnalulunuipreotpacatos.wordpress.com
Să fiți binecuvântați!

Dragii mei, cititori!

De putina vreme, aproape doua luni, suntem impreuna sub aceasta forma de jurnalulunuipreotpacatos.blogspot.ro, desi in mediul online ne stim de multa vreme.
Am ales sa sistematizam discutiile noastre pentru a ne ragasi mai bine atunci cand avem o problema, o nelamurire sau pur si simplu cand vrem sa invatam lucruri noi.
In acest interval de timp am primit de la dumneavoastra multe sugestii fie legate de forma blogului, fie de anumite teme ce pot fi abordate.
Am tinut cont de toate acestea. Unele le- am pus in practica, altele sunt in curs de aplicare.
Astazi veti avea parte de o frumoasa surpriza, zic eu. Sper sa va placa.
Ramaneti aproape de noi pentru a descoperi primii ceea ce v- am pregatit.
Sa fiti binecuvantati!

Brusturele- cel mai bun detoxifiant

Dupa perioade agitate din punct de vedere culinar sau dupa o serie prelungita de tratamente medicamentoase, organismul nostru simte nevoia de o curatare, de o eliberare de toxinele acumulate. Un ajutor de mare nadejde in astfel de situatii este brusturele.

O planta care nu traieste mult, doar doi ani, insa care stimuleaza foarte bine metabolismul si curata ficatul de agentii patogeni. Pe langa ficat, brusturele curata si  colonul, limpezeste rinichii asemeni unui diuretic puternic. In acest fel surplusul de apa din corp se elimina foarte usor prin transpiratie si urina.

De la brusture se foloseste radacina si tulpina ce creste in pamant si care se numeste rizom. Se recolteaza toamna, se pune la uscat apoi se macina fin si se consuma sub forma de ceai. O cura cu brusture pentru detoxifiere dureaza in medie doua saptamani. In acest interval de timp se consuma cam un litru de ceai pe zi. Se poate folosi praful de radacina de brusture si sub forma de macerat sau tinctura.

Trebuie spus ca aceasta planta ajuta la prevenirea si altor boli grave cum ar fi: tumorile, cancerul de san, diabetul, cancerul intestinal, tromboflebita, acneea, caderea parului, stresul.

Postul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

De astăzi suntem în Postul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Urmează o perioadă în care  va trebui să ne luptăm un pic mai mult cu neputința din noi. Știu foarte bine că mulți dintre dumneavoastră lucrați munci grele, aveți necazuri și supărări, v- ați lăsat copiii și familia și ați plecat în lume să le asigurați un trai mai bun, de aceea îndrăznesc să vă scriu acum aceste rânduri. Este foarte greu să- i ceri unei persoane să renunțe la anumite lucruri ce îi crează confort și bună dispoziție. Însă nu imposibil.

Postul acesta al Domnului Iisus Hristos vine în casele noastre ca un prieten, ca un frate sau soră mai mare pentru a discuta cu noi. Vine să ne liniștească pentru ca  să putem avea bucuria de a vedea curățenia din noi lăsată de el. Iisus Hristos, Domnul nostru, are nevoie de inimile noastre, de clipe petrecute în post și rugăciune. Acolo, în suflet,  Îl întâlnim pe Hristos când vrem să- I lăsăm ceva.

Să lepădăm grijile lumești  și să ne ocupam mai mult de suflet. Să-I spunem  Mântuitorului prin tot ceea ce facem că vrem să fim buni, că avem  familii ce ne așteaptă acasă, că iubim viața și că ne dorim să trăim frumos.

Ne v- a asculta negreșit. Ne v- a înțelege pe fiecare în parte. Ne v- a dărui ceea ce are mai bun. Toate acestea pentru că ne iubește.

Aceasta înseamnă să postim: să dăruim necondiționat celui pe care îl iubim  viața noastră, clipele ce sunt puse deoparte în vistieria inimii.

Dumnezeu să ne ajute pe toți!

Primul contract de creștin

In urma cu câțiva ani un deținut din Penitenciarul Timișoara L- a dat în judecată, la propiu, pe Dumnezeu pentru că Acesta nu și- a respectat cuvântul dat la Taina Sfântului Botez când a fost încheiat primul lui contract de creștin. În opinia deținutului, Dumnezeu a greșit că nu l- a ferit de rele și de toate greutățile. Astfel el nu ar fi ajuns la inchisoare. Ideea de a- L da în judecată pe Dumnezeu i- a venit, cu siguranță, după ce a auzit, în treacăt, acest termen la vreo slujba religioasa sau în vreo discuție cu o persoană avizată din acest domeniu.

”Se boteaza robul lui Dumnezeu(N) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.”(formula de botez pentru un crestin)

Dincolo de comicul situației se cer a fi făcute niște comentarii lămuritoare. În primul rând, cel care a făcut plângerea în instanță pentru așa numitul act contractual,  avea dreptate când spunea că relația omului cu Dumnezeu este ca un fel de contract cu termene, părți semnatare, clauze. Exact tot ce trebuie. De regulă, actele oficiale încheiate între părțile semnatare se fac în numele legii, cu respectarea ei. Cum aici este vorba de partea sufleteasca, spirituală, un astfel de contract se realizează în numele lui Dumnezeu(vezi mai sus formula de botez).

Cel care Îl reprezintă pe Dumnezeu este preotul ce oficiază botezul. De aceea, se eliberează și un certificat de botez, ca act oficial al noului creștin. Giranții sunt nașii care prin lepădările de satana de trei ori, prin unirea cu Hristos de trei ori și prin rostirea Crezului, tot de trei ori, devin părinții spirituali ai copilului nou creștinat. Ei au obligația de a crește copilul ca pe un dar al lui Hristos după toate normele de aplicare ale creștinismului. Acestea se găsesc în Sfânta Scriptură.

Azi vă dau un sfat!

Multă lume vine la preot să ceară un cuvânt de învățătură. Unii  îl împlinesc, alții se străduiesc să- l ducă la îndeplinire. Sunt diverse și complicate, uneori, sfaturile pe care le poate da un preot. Din păcate, majoritatea oamenilor identifică sfatul preotului cu canonul de la spovedanie. Și am să mă explic de ce nu trebuie să facem această mare confuzie.

 ” Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.”(Apocalipsa Sf. Ioan cap 3 v 20)

In primul rând, sfatul este o învățătură menită să ajute pe cineva într- o situație deosebită. Este o povață, am putea spune. Dar, sfatul are caracter facultativ. El nu poate dicta conștiinței celui care îl primește. O poate stimula să iasă dintr- un impas. Credinciosul când cere ajutorul preotului să- l îndrume în rezolvarea unei probleme vine ca la un părinte, ca la o persoană apropiată sufletește ce poate să- i aline neputința cu puterea Harului dumnezeiesc. De aceea, sfaturile au mare trecere pentru că nu pun presiune pe sufletul omului. Acest lucru reiese foarte clar din textul de mai sus.

Cum l- am cunosut pe Sfântul Mucenic Mina?

Vreau să vă povestesc experiența mea în legătură cu Sfântul Mucenic Mina. De fapt, țin să vă împărtășesc ignoranța și aroganța pe care am avut- o față de acest mare sfânt și grabnic ajutător.
Eram în perioada studenției și vreo doi ani am trecut aproape zilnic pe lângă o biserică din Craiova ce poartă hramul acestui sfânt. Mărturisesc că nu am fost interesat absolut deloc să aflu cine ocrotește biserica respectivă sau să intru măcar odată înăuntru. A fost singura biserică din acest oraș care ”s- a bucurat” de acest tratament din partea mea.
La un moment dat, în timp ce mergeam cu un coleg spre Universitate, în tramvai, îl întreb:
- Auzi, dar ce hram are biserica asta?
- Păi, tu nu știi că Sfântul Mina?!! La care eu continui groaznic:
- Și, e femeie sau e bărbat, Mina???!!!
Răspunsul a fost:
- Ești dobitoc. Tocmai tu!
Parca l- aș fi auzit pe Cezar: ”Și tu Brutus??!!”
Pe lângă faptul că m- am simțit nașpa pe moment, la câteva zile distanță am simțit nevoia urgentă să intru în acea biserică. Eram nervos din orice. Dormeam foarte puțin. Tot ce făceam se ducea pe ”apa sâmbetei”. Parcă era iadul pentru mine. Nu știu cum, dar am ajuns extrem de abătut la ușa Bisericii Sfântului Mucenic Mina.
Înăuntru un părinte cu vocea blândă, între două vârste, discuta cu două doamne. Am intrat firav, parcă cu frică( un sentiment ciudat pentru mine) și fără să mă vadă foarte bine, părintele mă cheamă să- mi citească o rugăciune împreună cu doamnele respective. Dau să refuz. Părintele deși nu mă văzuse niciodată, îmi zice: